Nici aceasta greva a profesorilor din ultimele saptamani nu a reusit sa aduca in dezbaterea publica marile probleme ale invatamantului romanesc.

Discutiile din mass-media s-au cantonat in schema “guvernul - rau intentionat si incapabil sa acorde salarii mai mari, profesorii – eroi care lucreaza in conditii vitrege si cu salarii de mizerie”. Aceleasi discutii emotionale ca si cele despre agricultura, industrie sau pensionari. A-i canoniza la gramada, pe toti profesorii, duce orice discutie intr-o fundatura. Oricine a trecut printr-o scoala stie ca, pe langa dascali exemplari si pasionati, exista o multime de mediocritati si de incapabili. Asa se intampla in orice colectivitate, nu are cum sa fie altfel in aceasta breasla, nici macar probabilistic.

Incercarile timide de a aduce in discutie alte teme decat cele emotionale erau considerate din start ca venind din partea unor fosti elevi, care au fost drojdia scolilor, indiferent daca era vorba de presedinte sau premier. Discutia despre procentele din PIB alocate educatiei a cazut repede, dupa ce s-a vazut ca surplusul de bani s-ar duce in altceva decat salarii. Si, totusi, in 2004 si 2005, salariile in invatamant au crescut cu 50%, un procentaj incomparabil mai mare decat rata inflatiei.

Numarul copiilor scolarizati dupa 1990 a scazut constant, personalul din educatie a crescut. Norma didactica este, in Romania, una dintre cele mai mici din Europa, chestiune refuzata a fi luata in dezbatere. Dupa 1990, zeci de mii de strungari, frezori, operatori chimisti au fost nevoiti sa se adapteze, sa invete alte meserii, ca urmare a schimbarilor din economie. In invatamant, de la primele clase si pana la universitati, avem dascali care predau aceleasi chestiuni la fel ca acum 20 de ani, incremeniti intr-un proiect din care nimeni nu-i obliga sa iasa.

Profesorii sunt categoria sociala pe care reforma i-a atins cel mai putin. Si toate eforturile, mai ales ale sindicatelor, sunt orientate in a-i tine pe profesori cat mai departe de efectele schimbarilor din societate. Salariile sunt mici. Dar si ale medicilor si ale functionarilor sau ale celor din industrie sunt mici. Asta este ce poate oferi economia in acest moment. A accepta majorari substantiale ale salariilor, fara justificare economica, ar insemna o invitatie pentru ceilalti salariati de a cere majorari similare. Problema principala a economiei romanesti este tocmai cresterea prea rapida a salariilor, oricat ar parea de cinica aceasta afirmatie, si, implicit, a consumului, acestea avand imediat ca efect o crestere a inflatiei si intrarea in spirala pacatoasa: cresteri de salarii - cresteri de preturi. Cat timp dezbaterea publica va fi doar emotionala, cu exemple de dascali care traiesc greu din salariu, reforma din domeniul respectiv va fi tot mai greu acceptata si inteleasa de opinia publica.

Si inca o data s-a vazut rolul nociv pe care il au liderii sindicatelor din sectorul de stat.