Sapte studenti robotesc la primul satelit romanesc: un mic cub pe nume Goliath. E doar unul dintre proiectele Agentiei Spatiale Romane, pe care lipsa banilor si a specialistilor o tine inca in diviziile minore ale cercetarii cosmosului.

Daca inainte de 1989 tot ce insemna spatiu cosmic pentru Romania, de la componente de racheta pina la Dumitru Prunariu, izvora din pusculita sovietica (oficial, programul Intercosmos), dupa revolutie „spatialii“ romani s-au trezit intr-un context financiar total diferit. „Pe lumea asta, tot ce inseamna spatiu se face in SUA. Fiecare cetatean american plateste anual, prin impozite, cam 120 de dolari pentru cercetari spatiale, bani care ajung la NASA. In Europa, un cetatean plateste cam 17 euro anual pentru asta. In Romania, nu mai vorbesc...“, spune Marius-Ioan Piso, directorul Agentiei Spatiale Romane (ROSA).

Satelitul care n-a mai fost

Infiintata oficial in 1995, ca institutie publica a Guvernului, dar finantata integral din propriile proiecte, ROSA a avut o misiune clara de la inceput: sa supervizeze cercetarea aerospatiala romaneasca si sa coordoneze banii alocati de la buget pentru asta. Orgoliul spatial romanesc a primit insa o lovitura in moalele capului prin 1996. „Am zis, hai sa facem un satelit al nostru, romanesc. Ne-am consultat indelung si am zis stop, n-are rost. Iesea o chestie de patru ori mai mare si mai proasta decit un satelit normal, pentru ca n-aveam nici bani, nici componente. Atunci am realizat, pentru totdeauna, ca solutia este cooperarea internationala“, isi aminteste Piso. De atunci, ROSA a tintit la colaborarea cu ESA (European Space Agency), „cartelul“ european care functioneaza pe principiul „unde-s multi, puterea creste“. „Proiectele spatiale europene se realizeaza punind bani la un loc, nici un stat nu e suficient de bogat sa le faca singur si nici nu are destui specialisti“, spune Piso. Visul satelitului romanesc a reinviat insa in 2005, la o scara mai putin grandioasa, dar realizabila.

„Noi sintem aia mici si prosti care fac satelitul. Echipa merge la superviserii de la ROSA, care ne zic ce e bine si ce e rau“, face pe modestul Mugurel Balan, liderul echipei de sapte studenti care lucreaza la un minisatelit in forma de cub. Intr-o sala pierduta prin labirintul Facultatii de Fizica de la Magurele, printre calculatoare cu aplicatii tridimensionale si tot felul de scule de mare precizie, zac maruntaiele electronice ale lui Goliath. „O parte din piese le cumparam din afara, n-are rost sa le facem noi pentru ca n-am obtine aceeasi performanta. Sursa de alimentare, camera foto si experimentele de la bordul satelitului sint facute de noi“, explica Balan. Satelitul Goliath, alintat si Micul Pitic, va orbita in jurul Terrei, la o distanta de 640 km, cu o viteza de 8 km/secunda si va transmite, prin radio, informatiile culese de acolo la o statie de receptie care va inflori pe undeva prin muntii Apuseni.

Timp de un an, cit va supravietui in spatiu, si la fiecare 90 de minute, cit ii va lua sa faca o tura de Pamint, piticul romanesc va avea trei misiuni. Prima, detectia de micrometeoriti (praf cosmic care afecteaza foarte grav statiile spatiale si navetele). „Astia sint mici, de ordinul micronilor, dar turbati, au viteze de 8-10 km/s. Incercam sa-i numaram si sa aflam cu ce energie vin“, te lamureste Balan. A doua, masurarea radiatiei gama de pe orbita: „E vorba despre radiatii nucleare mai rele decit dupa o bomba atomica. Cu cit le cunosti mai bine, cu atit inveti sa le ecranezi, ca sa poti tine acolo un om“. Poate cea mai dificila misiune a cubului spatial va fi sa faca poze Terrei, cu o camera foto minuscula, conceputa integral de tinerii de la Magurele. „Va dura cam o saptamina sa transmita o poza pe Pamint. Da-ti seama ca radioul lui emite cu putere de 1 watt, de pe undeva cum ar fi de aici la Satu-Mare. Cit sa poata si el? Noi speram la 1 kilobyte pe secunda, viteza de download“, spune Mugurel Balan.

Conceptul CubeSat, satelitul in forma de cub cu latura de 10 cm, a fost dezvoltat acum citiva ani de americanii de la universitatile Stanford si CalPoly. Mica drama a acestui satelit pitic este data tocmai de dimensiunile lui. „Totul trebuie sa incapa in carcasa asta micuta. Noi calculam fiecare piesa la milimetru. Pe carcasa sint panourile solare, care incarca bateriile. Efectiv, sint doua baterii care primesc de la Soare cam doi wati, cit are un telefon mobil. Cu watii astia doi trebuie sa rotesti satelitul, sa orientezi camera, sa transmiti datele la sol si sa mai masori si pozitia prin GPS“, deplinge Balan micimea lui Goliath. „Te chinuiesti sa trimiti un cub de-asta, ca sa inveti sa faci sateliti mari. Nu ne-a zis nimeni ba, daca faceti asta, va dau o vila in Pipera. Ideea e ca acest grup sa se formeze si sa invete sa faca sateliti“, spune liderul creatorilor lui Goliath.

„Cu misiunile astea spatiale faci stiinta, trimiti in spatiu niste senzori care iti aduc date noi, pe care altfel n-ai avea cum sa le obtii“, explica Marius-Ioan Piso rostul celor aproape 3.000 de sateliti care zbirniie in jurul Terrei. In prezent, comunicatiile, meteorologia si monitorizarea dezastrelor prin satelit sint cele mai dezvoltate. Se dezvolta, insa, chestiuni care par de domeniul SF-ului. Europenii avanseaza cu verificarea subventiilor agricole prin satelit, pentru a eficientiza fondurile acordate de UE. „Sa zicem ca parcela asta e a lui nea Caisa. El declara ca o cultiva cu griu. Daca nu cultiva ce a declarat, nu mai ia subventia“, explica Piso. ROSA a inceput sa faca o baza de date cu observatiile din satelit ale parcelelor din Romania. Pe taranul roman care va ajunge fermier UE, Piso il vede in citiva ani la Internet cafe-ul din sat: „Acolo sa aiba un program unde introduce coordonatele parcelei sale, ce cultiva pe ea si sa afle unde sa irige, unde sa puna ingrasaminte, ce daunatori are. Asta ar scadea costurile agricole cam cu 60%“.

Telemedicina, dezvoltata de americani pentru bolnavii aflati in largul marilor, ROSA a experimentat-o pe un lipovean, in Delta Dunarii, impreuna cu NASA. „Am luat mecanicul de vapor, ne-am cuplat prin satelit cu spitalul din Constanta si cu unul din Washington. Am plimbat un scanner plin de senzori pe corpul insului si datele au ajuns la medicii din cele doua spitale. Totul a functionat perfect, numai ca lipoveanul era sanatos tun. Noi ne asteptam sa nu mai aiba nici ficatul intreg. S-a suparat si el: cum, dom’ne, ma vad atitia profesori americani si nu-mi gasesc nici o boala?“, ride Piso.

* ROSA o face pe bani putini

* Goliath zboara cu ESA